Adunarea Parlamentară este unul dintre cele două organe statutare ale Consiliului Europei. Ea reprezintă forţele politice ale parlamentelor statelor membre. Adunarea se vrea să fie forţa motrice a extinderii cooperării europene către toate statele democratice din Europa.

Conştiinţa democratică a Europei

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a constituit prima adunare europeană din istoria continentului. Cu delegaţii din mai mult de 40 de parlamente naţionale, ea rămâne cea mai mare adunare într-adevăr europeană.

Adunarea îşi stabileşte ordinea de zi, abordează subiecte de actualitate şi teme cu caracter prospectiv care tratează, în special, problemele societăţii şi chestiunile de politică internaţională.

Deliberările sale joacă un rol important în orientarea activităţii Comitetului Miniştrilor şi a sectoarelor interguvernamentale ale Consiliului Europei. În plus, ele se repercutează asupra guvernelor naţionale.

Evenimentele survenite în ţările Europei centrale şi de Est la începutul anilor 90 au conferit Adunării o misiune unică: să contribuie la integrarea acestor ţări în familiile democraţiei europene şi să promoveze o veritabilă cooperare parlamentară între toate ţările Europei. Adunarea contribuie, deci, la construirea unei Europe mai mari, fără frontiere.

Statutul de invitat special creat de Adunarea Parlamentară în 1989 a permis, de asemenea, delegaţiilor parlamentare ale ţărilor Europei centrale şi de Est, angajate pe drumul democraţiei pluraliste dar nefiind, încă, membre ale Organizaţiei, să asiste la sesiunile plenare ale Adunării şi la reuniunile comisiilor ei. Contactele şi schimburile astfel stabilite au încurajat procesul de democratizare a acestor ţări şi le facilitează aderarea la Consiliul Europei.

Structura şi organizarea: reflectarea democraţiilor europene

Cei 315 membri ai Adunării Parlamentare şi cei 315 de supleanţi ai lor sunt aleşi sau desemnaţi de parlamentele naţionale dintre propriii lor membri. Fiecare ţară dispune de la doi până la optsprezece reprezentanţi, în funcţie de mărimea populaţiei ei. Delegaţiile naţionale la Adunare sunt compuse din reprezentanţii partidelor sau grupurilor din parlamentele naţionale.

Adunarea întruneşte cinci grupuri politice: Grupul socialist (SOC), Grupul Partidului popular european (PPE/DC), Grupul democraţilor europeni (GDE), Grupul liberal, democratic şi reformator (LDR) şi Grupul pentru stânga unitară europeană (GUE). Unii parlamentari nu aparţin nici unui grup politic.

Adunarea se reuneşte de patru ori pe an, timp de o săptămână, în sesiune plenară publică, în hemicilul Palatului Europei de la Strasbourg. De asemenea, ea ţine o reuniune de primăvară într-unul din statele membre ale Consiliului Europei.

Adunarea îşi alege preşedintele dintre membrii săi, în mod tradiţional pentru trei mandate consecutive, de un an. Preşedintele, vicepreşedinţii (18 în prezent) şi preşedinţii celor 5 grupuri politice constituie Biroul Adunării.

Adunarea alege, de asemenea, Secretarul General şi Secretarul General adjunct al Consiliului Europei, Secretarul General al Adunării, cât şi judecătorii Curţii europene a drepturilor omului şi Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei.

Lucrările Adunării sunt pregătite de comisii specializate în următoarele domenii: politic, juridic şi drepturile omului, social, sănătate şi familie, cultură, ştiinţă şi educaţie, mediu şi agricultură, economie şi dezvoltare, migraţii, refugiaţi şi demografie, egalitatea şanselor pentru femei şi bărbaţi, respectarea obligaţiilor şi angajamentelor Statelor membre.

Dezbateri consacrate evenimentelor din Europa şi din întreaga lume

Cu ocazia fiecărei sesiuni sunt organizate dezbateri ale evenimentelor din Europa şi din lume, care se concentrează, în special, asupra problemelor care impun o acţiune la nivel european.

Personalităţi marcante din întreaga lume şi-au adus contribuţia (regele Juan Carlos, François Mitterrand, Papa Ioan Paul II, Helmut Kohl, Mihail Gorbaciov, Văclav Havel, Hosni Mubarak, Yasser Arafat şi alţii).

Adunarea este, de asemenea, un forum parlamentar pentru alte organizaţii internaţionale, cum ar fi: OCSE, Banca europeană pentru reconstrucţie şi dezvoltare (BERD), Agenţia spaţială europeană şi mai multe instituţii specializate ale Naţiunilor Unite.

Organizaţiile non-guvernamentale participă în calitate de observatori la lucrările unui anumit număr de comisii, aducându-şi contribuţia la manifestările importante organizate de Adunare.

Iniţiative şi rezultate concrete

Din 1989, Adunarea contribuie activ la soluţionarea crizelor din Europa. Dezbaterile ei privind chestiunile politice s-au bazat adesea pe concluziile misiunilor organizate pe teren şi pe dialogul permanent instaurat cu statele în cauză. Ea consolidează, astfel, rolul politic al Consiliului Europei.

Textele adoptate de Adunare reprezintă orientări importante pentru Comitetul Miniştrilor, guverne, parlamente şi partidele politice naţionale şi pentru alţi actori importanţi ai societăţii. De asemenea, Adunarea  a lansat de multe ori numeroase tratate internaţionale, convenţii europene şi alte instrumente juridice care formează baza unei veritabile legislaţii europene.

Cea mai cunoscută convenţie este Convenţia europeană a drepturilor omului, deschisă spre semnare în 1950 (vezi capitolul “Drepturile omului: protecţie, promovare şi prevenire”). Adunarea este consultată de Comitetul Miniştrilor asupra tuturor proiectelor de convenţie înaintea adoptării lor.

Adunarea organizează periodic conferinţe, simpozioane şi audieri parlamentare publice privind problemele majore ale timpului nostru, cum ar fi: violenţa, intoleranţa, mediul, imigrarea, drogul, bioetica sau media. Aceste audiţii iau forma unui dialog între parlamentari şi specialişti.

A se distinge

Adunarea parlamentară cuprinde reprezentanţii parlamentari ai fiecărui stat membru al Consiliului Europei, aleşi sau desemnaţi de parlamentele naţionale. Parlamentul European cuprinde reprezentanţii celor 25 state membre ale Uniunii Europene, aleşi prin sufragiu universal direct.

Statutul de invitat special

Statutul de invitat special a fost suspendat pentru Parlamentul din Belarus la 13 ianuarie 1997.

Statele membre şi reprezentarea lor

Albania (4), Andora (2), Armenia (4), Austria (6), Azerbaidjan (6), Belgia (7), Bulgaria (6), Croaţia (5), Cipru (3), Danemarca (5), Estonia (3), Elveţia (6), Finlanda (5), Franţa (18), Federaţia Rusă (18), Fosta Republica Iugoslavă a Macedoniei (3), Georgia (5), Germania (18), Grecia (7), Irlanda (4), Italia (18),  Islanda (3), Letonia (3), Liechtenstein (2), Lituania (4), Luxemburg (3), Malta (3), Marea Britanie (18), Moldova (5), Norvegia (5), Olanda (7), Polonia (12), Portugalia (7), România (10), Republica Cehă (7), Republica Slovacia (5), San Marino (2), Slovenia (3), Spania (12), Suedia (6), Turcia (12), Ucraina (12), Ungaria (7), Serbia şi Muntenegru (7), Bosnia şi Herţegovina (5), Monaco (2).

Statutul de observator

Parlamentele Canadei, Israelului şi al Mexicului beneficiază de acest statut pe lângă Adunarea Parlamentară.